Urbanitate

La sectiunea Resurse - Publicatii si analize este disponibil online raportul de analiza media.

Maine, la sediul Agentiei de Monitorizare a Presei, din Calea Plevnei, va avea loc  lansarea raportului de analiza media - Problemele dezvoltarii urbane in agenda mass media. Aceasta va prilejui o dezbatere libera intre  activisti preocupati de dezvoltarea urbana si jurnalisti pentru a gasi cele mai eficiente metode de alerta si reactie atunci cand orasele sunt abuzate fizic si cultural

Jurnaliştii români nu scriu despre dezvoltarea durabilă în mediul urban. Cel puţin, nu o fac
în stilul scorţos, academic. Scriu însă cu multă energie despre oraş şi despre tot ce adună la un loc
o astfel de aşezare. Urmăresc şedinţele consiliilor locale, critică starea deplorabilă a infrastructurii
sau a spaţiilor verzi sau, uneori, încep adevărate campanii de salvare a istoriei traduse în clădiri
şi monumente. Încearcă să resusciteze un mental colectiv confi scat acum cu subiecte grave care
lovesc în stomac. În aceste momente de presiune socială, când toţi ochii sunt aţintiţi pe cabinetele
guvernamentale, este o adevărată performanţă să ieşi din spirală sau din perdeaua de fum pentru a
urmări din câte ştampile se dărâmă o casă de patrimoniu sau dispare un parc.
Cercetarea de faţă a înregistrat, timp de trei luni, toate articolele din şase publicaţii naţionale şi alte
opt regionale care au abordat subiecte legate de viaţa oraşelor. Provocările metodologice nu au fost
puţine şi au obligat echipa de cercetare la un efort suplimentar de concentrare.
În mod tradiţional, un jurnalist va evita să spună că nu ştim ce comisie subordonată direcţiei cutare
lucrează acum la un PUZ derogatoriu. Probabil va livra o poveste mai complexă, cu intrigi politice
şi economice, în care nişte funcţionari publici ascund sau plimbă nişte hârtii până când o clădire de
patrimoniu se transformă într-o clădire de birouri. La cheie.
Tot această monitorizare ne-a arătat că puţini sunt jurnaliştii specializaţi în limbajul tehnic al
dezvoltării urbane, care au fl erul de a săpa prin cotloanele unui proiect de reabilitare. Dar, în linii
mari, jurnaliştii sunt foarte ancoraţi în comunitate şi îi iau pulsul. Chiar dacă este loc de mai bine
şi mai mult. Subiectul este mai mult decât ofertant pentru orice jurnalist din ţara asta. Orice act
urbanistic este refl exia puterii şi competenţelor administrative. Şi dacă nu ne pasă de identitatea,
cultura şi confortul oraşelor noastre, măcar să testăm transparenţa şi discernământul autorităţilor
publice. Prin urmare, ar fi binevenite nişte documentări mai consistente, mai multe voci cu
expertiză din partea unor jurişti sau arhitecţi şi, de ce nu, o atenţie sporită la circuitul banilor. Cu
puţină presiune mediatică, multe nedreptăţi urbanistice ar putea fi oprite în fază incipientă. În timp,
ochii vigilenţi ai presei şi ai comunităţii vor putea fi delectaţi cu programe strategice de dezvoltare
urbană, cu rapoarte detaliate şi transparente privind munca autorităţilor publice, dar mai ales cu
armonia dintre oraş şi instituţiile care îl gestionează.
În defi nitiv, oraşele ar trebui să reziste mai mult de un mandat.

Bucurestiul are probleme. Aceasta este o cvasi-lema a vremurilor actuale. Drept pentru care, domnul Oprescu a primit zilele acestea o misiva din partea Platformei pentru Bucuresti. Cu liniute de la capat, numerotate, am insirat toate cele trebuincioase pentru stiinta si atentia domniei sale. Ca sa nu zica mai tarziu ca: nu a stiut, nu a vrut, societatea civila este ciufuta si nu comunica. Prietenosi si informati, am detaliate tot ce ne statea pe, sub si in suflete.

Pentru a citi scrisoare catre domnul Oprescu, click aici.

Si, mai departe? Suntem in expectativa pentru a completa necesarul minim al dialogului: doua parti. Suntem inca in faza monologala.

Intre timp, s-a consumat si intalnirea. Insa consumul a fost in van. Atat.

UPDATE

Conferinta s-a consumat si, mai important, scrisorile catre Presedentie si Ministerul Culturii au fost expediate. Concluziile conferintei au fost ferme si intru totul impartasite de participanti: situatia nu mai poate continua si asta pentru ca Bucurestiul nu mai are timp sa isi abandoneze istoria si cultura. Iar indecenta actului administrativ de a sfida mandatul si, deci, cetatenii, este mai mult decat abuz in functie - este sfidarea normelor democratice.

Pentru a deschide documentele trimise catre cele doua institutii, precum si o lista a abuzurilor comise de Directia de Cultura Bucuresti, click: scrisoare catre presedinte, scrisoare catre ministrul culturii, lista iregularitati.

Directia pentru Cultura si Patrimoniu National a Municipiului Bucuresti functioneaza in virtutea unei fise de post autoconstruita si independenta de institutia datorita (contextul ne-ar indica sa folosim "din cauza") careia Directia exista, Ministerul Culturii. Nenumaratele cazuri de abuz si indecenta ignorare a mandatului consimtit a-l indeplini la instaurarea in functie ne determina sa organizam, maine, la ora 12, la sediul ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei, o conferinta de presa in care sa cerem demisia conducerii unei institutii scapate de sub orice control (cilk aici pentru comunicat de presa).

Masura radicala este necesara in virtutea faptului ca distrugerea cladirilor de patrimoniu, dincolo de a fi un rau per se, este ireversibila. Iar generatorii de rau ireversibil se pot face vinovati de crime impotriva cladirilor de patrimoniu. Din pacate, lipsa de reactie a Ministerului Culture la actul de sfidare si lipsa de obedienta a unei structuri "subalterne" transforma societatea civila in Tribunalul pentru crimele comise impotriva patrimoniului. 

Vrem instituirea notiunii de asumarea raspunderii si malpraxis in sfera administratiei publice. Decenta actului de indeplinire a unei functii poarta greutatea raspunderii pentru propriile decizii si actiuni. Functionarilor publlici se pare ca le lipseste componenta deontologica, iar componenta legalitatii isi face prezenta conjunctural.

Ne declaram deceptionati si intrigati. Intreaga argumentare a nevoii de epurare etica a Directiei de Cultura Bucuresti - click aici.

Ordonanta 114/2007 interzice schimbarea destinatiilor sptiilor verzi. Orice teren care prezinta caracteristicile unui spatiu verde (si aici ne referim, firesc, la verdeata) ramane ca atare. Acest act normativ a salvat, spre exemplu, Parcul Emil Garleanu din Bucuresti. La fel cum, aceasta ordonanta, utilizata in procese, poate salva bucati din parcul IOR retrocedate.

Se planuieste introducerea unei completari care defineste spatiile verzi: acestea exista strict in conditiile in care sunt recunoscute ca atare in Registrul Localitatilor. Insa aceste registre nu sunt actualizate in majoritatea dintre orase. Singurele spatii verzi  din Bucuresti, din acest punct de vedere, sunt parcul Cismigiu, Herastru si Carol. Daca aceasta completare se va face, orice alt spatiu in afara acestora devine construibil.

Pentru mai multe detalii cu privire la absurdul situatiei si gravitatea propunerii, citi aici.

Maine, la Grupul pentru Dialog Social, la ora 12, va avea loc o dezbatere pe marginea acestui subiect. Invitati vor fi atat membri ai Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputatilor, cat si reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale.